tu cu mine, noi doi

Am nisip pe fata, nu, nu era asa...pentru ca am nisip in par, pe maini, pe picioare, peste tot. Ranile-mi sunt acoperite de nisipul ei pentru ca impreuna ne-am vindecat. Eu am crescut sub valurile ei iar ea se scalda-acum in ochii mei, pentru ca vara asta noi ne-am logodit. Nu i-a placut ce i-am scris dar m-a gasit trist intr-o noapte cand pentru prima data am fost noi, noaptea rece, EA calda si eu...pierdut in peisaj. Dar m-a salvat caci de atunci va spun nu mai suntem un el si o ea, suntem scurt NOI. Am cantat degeaba caci EA canta mai frumos si nu se oprea nicicum. Ne stim demult, ce spun aici...avem o istorie impreuna. Inca de mic copil m-a facut sa plang, cand ma atingea gingas cu inspumatele valuri pentru ca eu sa cad, sa-i ingenunchez inca de pe vreme cand nu stiam ce-nseamna asta. Cu toate astea, a fost o perioada cand nu ne-am vazut deloc, dar ne-am pastrat unul pentru celalalt. Poate-am fost certati, sau poate...dar nu, nu, stiu ca nu a renuntat nicio clipa la mine pentru ca acum suntem doi, noi doi.
La nunta noastra vantul vantul a fost martor.
Vara asta m-am logodit cu marea. Port pe mana nisipul ei si ea inca mai aduce la mal parul meu cret. Stiu ca am plecat cand trebuia sa lupt...dar ma-ntorc in mai logodnica mea!

La vie en rose

Traim intr-o lume a deziluziilor...clar. Peste tot aud "Daca pui suflet in ceea ce faci...bla bla bla" Eu ma intreb : Cum iti dai seama cand pui suflet in ceea ce faci? Ca eu am pus suflet in fiecare meci jucat si nu m-am ales cu nimic... doar cu adenopatie inghinala stanga si dreapta...nu am pus eu suflet la fiecare meci al echipei favorite? si tot nu a castigat titlul...N-am pus eu sufletul inainte de toate? si am plecat mereu infrant? Ce-i cu sufletul asta?
Pentru ca ma arunc cu sufletul inante de toate am invatat sa nu distrug ci sa creez. Am inceput sa devin din egoist altruist si, constat ca nu castigul pe moment este adevarata victorie. Lupta nu reprezinta un meci sau o confruntare cu orice adversar, pentru ca suntem oameni si lupta pe care o ducem este cu noi insine...nu cu ceilalti. Victoria se vede pe caracter nu in rezultatul imediat, ci pe termen lung. Chiar daca indemn la stabilitate, eu nu sunt asa. Stabilitatea nu s-a intalnit cu mine si eu nu m-am vazut niciodata cu ea. Suntem complet straini. Ce nevoie am eu de stabilitate la 20 de ani? Ma doare-n cot de stabilitate! Eu vreau scanteie, vreau sa-i sclipeasca ochii cand ii citesc gandurile. Vreau un fior cand rade, o dorinta vie cand zambeste. Vreau s-o strang de mana. Sa dansam!
Stabilitate, asta-i termenul...Aiurea. Stabilitatea e pentru cei ce nu pot mai mult!