tu cu mine, noi doi

Am nisip pe fata, nu, nu era asa...pentru ca am nisip in par, pe maini, pe picioare, peste tot. Ranile-mi sunt acoperite de nisipul ei pentru ca impreuna ne-am vindecat. Eu am crescut sub valurile ei iar ea se scalda-acum in ochii mei, pentru ca vara asta noi ne-am logodit. Nu i-a placut ce i-am scris dar m-a gasit trist intr-o noapte cand pentru prima data am fost noi, noaptea rece, EA calda si eu...pierdut in peisaj. Dar m-a salvat caci de atunci va spun nu mai suntem un el si o ea, suntem scurt NOI. Am cantat degeaba caci EA canta mai frumos si nu se oprea nicicum. Ne stim demult, ce spun aici...avem o istorie impreuna. Inca de mic copil m-a facut sa plang, cand ma atingea gingas cu inspumatele valuri pentru ca eu sa cad, sa-i ingenunchez inca de pe vreme cand nu stiam ce-nseamna asta. Cu toate astea, a fost o perioada cand nu ne-am vazut deloc, dar ne-am pastrat unul pentru celalalt. Poate-am fost certati, sau poate...dar nu, nu, stiu ca nu a renuntat nicio clipa la mine pentru ca acum suntem doi, noi doi.
La nunta noastra vantul vantul a fost martor.
Vara asta m-am logodit cu marea. Port pe mana nisipul ei si ea inca mai aduce la mal parul meu cret. Stiu ca am plecat cand trebuia sa lupt...dar ma-ntorc in mai logodnica mea!