La vie en rose

Traim intr-o lume a deziluziilor...clar. Peste tot aud "Daca pui suflet in ceea ce faci...bla bla bla" Eu ma intreb : Cum iti dai seama cand pui suflet in ceea ce faci? Ca eu am pus suflet in fiecare meci jucat si nu m-am ales cu nimic... doar cu adenopatie inghinala stanga si dreapta...nu am pus eu suflet la fiecare meci al echipei favorite? si tot nu a castigat titlul...N-am pus eu sufletul inainte de toate? si am plecat mereu infrant? Ce-i cu sufletul asta?
Pentru ca ma arunc cu sufletul inante de toate am invatat sa nu distrug ci sa creez. Am inceput sa devin din egoist altruist si, constat ca nu castigul pe moment este adevarata victorie. Lupta nu reprezinta un meci sau o confruntare cu orice adversar, pentru ca suntem oameni si lupta pe care o ducem este cu noi insine...nu cu ceilalti. Victoria se vede pe caracter nu in rezultatul imediat, ci pe termen lung. Chiar daca indemn la stabilitate, eu nu sunt asa. Stabilitatea nu s-a intalnit cu mine si eu nu m-am vazut niciodata cu ea. Suntem complet straini. Ce nevoie am eu de stabilitate la 20 de ani? Ma doare-n cot de stabilitate! Eu vreau scanteie, vreau sa-i sclipeasca ochii cand ii citesc gandurile. Vreau un fior cand rade, o dorinta vie cand zambeste. Vreau s-o strang de mana. Sa dansam!
Stabilitate, asta-i termenul...Aiurea. Stabilitatea e pentru cei ce nu pot mai mult!